GÂNDURI BUNE. Nicu Alifantis, invitatul Cristinei Stănciulescu: „Nu prea îmi place să mă ascult. Mă suport destul de greu”

Nicu Alifantis este invitatul Cristinei Stănciulescu la GÂNDURI BUNE. În prima parte a interviului exclusiv (publicat în premieră pe canalul YouTube al GÂNDUL), cântărețul vorbește despre muzica sa și noua generație, pe care o înțelege pe deplin.

Cristina Stănciulescu: Bună ziua. Invitat la GÂNDURI BUNE, Nicu Alifantis. Eu nu știu ce ar trebui să mai spunem despre Nicu Alifantis, nu cred că există om care să nu-l cunoască, deși există totuși câțiva tineri care n-au auzit de Nicu Alifantis, un lucru trist, așa că i-aș sfătui să intre pe YouTube sau Spotify și să-i asculte muzica, fiindcă Nicu Alifantis este un muzician extraordinar, un artist complet, actor, producător de muzică de spectacole, de film, de teatru, este o personalitate remarcabilă. Bună ziua, domnule Alifantis.

Nicu Alifantis: Sărut mâna. Mulțumesc de invitație.

„Nu prea îmi place să mă ascult”

Nicu Alifantis: Asta cu „sunt câțiva tineri” cred că sunt mai mulți decât câțiva. E normal, pentru că ei trăiesc în lumea lor, cu muzica lor, cu starurile lor, pe care le iubesc, urmăresc, e firesc. Eu deja sunt bătrân, intru la altă categorie, la seniori, încolo.

Cristina Stănciulescu: Pregătindu-mă pentru acest interviu, am ascultat încontinuu Nicu Alifantis, câteva zile. Voiam să reintru cumva într-o atmosferă. Mi-am dat seama că foarte multe piese sunt fresh. Ca în ziua în care le-ați lansat.

Nicu Alifantis: Eu nu am sentimentul ăsta. Nu prea îmi place să mă ascult. Mă suport destul de greu. Când nu am încotro, în studio, atunci da, nu am ce face. Nu m-aș asculta niciodată. Eu ascult alte muzici. Tot felul de rock-uri. Orice fel de muzică, dar cu predilecție am rămas cu sufletul la rock-ul anilor 1960-1970, bănuiesc de ce, la vremea aia eram destul de mic și îi vedeam pe cei mari, pe părinți și generațiile intermediare, care erau foarte entuziasmate și eu nu înțelegeam de ce, după care am început să gust muzica aia și am prins-o ușor pe coada ei, ceea ce acum pentru mine e o mare bucurie să o descopăr cu adevărat, să înțeleg de ce cei mai mari decât mine de atunci se bucurau și o iubeau atât de tare.

E o perioadă muzicală extrem de generoasă și extrem de consistentă, are multă greutate.

Muzica, oglinda societății: „Are și ea lucruri bune, poate că noi suntem depășiți”

Cristina Stănciulescu: Eu trăiesc oarecum o dilemă, nu înțeleg de ce astăzi muzica conține foarte multe cuvinte urâte, e multă agresivitate în muzică. Ni se spune că așa ar trebui să fie.

Nicu Alifantis: E oglinda societății. Sigur. E firesc. Dacă dăm filmul înapoi și urmărim toate genurile muzicale, începem să facem conexiuni și legături. Asta e. Mai mult ca sigur copiii noștri vor găsi bucurii în alte muzici, există cicluri când anumite genuri muzicale revin și încep să aibă farmecul lor. Asta se va întâmpla. Plus că nu e chiar totul rău. Nu poți să generalizezi. Că muzica din ziua de azi e vai de mama ei. Are și ea lucruri bune, poate că noi suntem ușor depășiți, poate nu mai avem energia să înțelegem muzica asta, spre deosebire de cei tineri, care trăiesc cu ea, se regăsesc în ea, în artiștii care sunt la modă.

Urmăriți interviul integral pe canalul nostru de Youtube!